O mantuire asa de mare

„A fi in Cristos” nu inseamna ceea ce inteleg multi, adica a avea iertarea pacatelor si, dupa aceea, a avea intrucatva de-a face cu Isus, privind din cand in cand spre El, multumindu-I deseori sau indreptand cateodata un suspin catre El, sfortandu-te sa te gandesti mereu la El, citind regulat Biblia, facand rugaciuni si, in plus, avand unele simtiri evlavioase. „A fi in Cristos” inseamna a fi una cu El in toate; iar „a fi una cu El” incepe la cruce; adica sunt rastignit impreuna cu Cristos si ingropat impreuna cu El – deci un om care nu se mai vede si despre care nu se mai aude nimic, caci a pierit in Isus si este mort pentru tot ce nu este din Cristos. Si cu un mort nu poate nimeni sa aiba ceva de-a face, nici chiar diavolul.
— Georg Steinberger, Mantuire deplina

Din ce cauza, in multi crestini, simtul spiritual este amortit sau chiar inexistent? Este din cauza lipsei de innoire a mintii; iar lipsa de innoire a mintii se datoreaza unei consacrari deficitare. Nu am vazut niciodata un crestin consacrat deplin care sa aiba un duh amortit. Un astfel de crestin isi traieste viata ca o jertfa vie; cu cat mai profunda e consacrarea lui, cu atat mai ascutit este simtul lui spiritual. Aceasta e datorita faptului ca o asemenea consacrare Ii ofera Duhului Sfant locul ce I se cuvine in biserica. Daca insa consacrarea noastra e deficitara in vreo privinta, locul cuvenit Duhului in biserica va fi blocat. Prin urmare, consacrarea totala este absolut necesara pentru a se preveni impotrivirea pasiva din partea credinciosului.
— Watchman nee, Simtul spiritual