Pe culmile iubirii 1 Corinteni 13

Credinta si speranta iau totul de la Dumnezeu, insa iubirea da totul pentru Dumnezeu; ea este cea mai mare, pentru ca ea e asemanarea cu Dumnezeu, de aceea ramane pentru totdeauna. Ea este aici limba materna a inimii omenesti, fiindca fiecare om intelege fapta iubirii, chiar si cuvantul tacut - fie negrul de pe campul de misiune, fie omul cult din Europa, fie cel umplut de amaraciune aflat pe ruinele fericirii sale, fie omul aflat pe patul de moarte sau copilul din leagan - fiecare intelege aceasta limba materna a inimii in aceasta lume pacatoasa de acum. Si aceasta iubire va fi candva limba nationala a noii lumi rascumparate, pentru ca ea nu va pierii niciodata. Astfel privim prin credinta si prin speranta spre patria eterna, si stim ca in casa parinteasca a noii fapturi iubirea va dainui vesnic; pentru ca este cea mai mare dintre toate darurile. Se merita sa mergem pina la capat pe acest drum inalt al iubirii, pentru ca numai acest drum se sfirseste in Casa Tatalui.