In cazul gandirii crestine astazi, credinta si ratiunea nu doar ca se contrazic mai putin ca oricand, dar insasi problema presupusului lor conflict n-are nici un sens si nici macar n-ar trebui sa se puna. Ne putem pierde eventual credinta (cum suna aceasta ciudata expresie pe care am mostenit-o), dar cu siguranta nu pentru ca am castigat in ratiune. S-ar putea sa pierdem din credinta tocmai pentru ca ne imaginam ratiunea incapabila sa inteleaga o parte — si inca o parte decisiva, chiar cea mai decisiva — din ceea ce viata noastra ne face sa experimentam. Foarte repede cedam: ratiunea nu intelege totul, suntem nevoiti sa admitem spatii imense care ne raman de neinteles si irationale, pe care le abandonam credintei si parerii; si foarte repede renuntam definitiv sa mai gandim ceea ce am alungat deja din campul sensibilului. Din acest somn al ratiunii se ivesc atunci cosmaruri — ideologice. Prea repede socotita ca venind de la sine si cu totul naturala, separatia intre credinta si ratiune se naste astfel intai dintr-un deficit de rationalitate, dintr-o capitulare fara lupta a ratiunii inaintea a ceea ce e presupus de negandit. Dar daca nu ne pierdem credinta dintr-un exces de practica a rationalitatii, s-ar putea, din contra, sa ne pierdem adeseori din rationalitate pentru ca excludem prea repede credinta si domeniul pe care ea il deschide, cel al Revelatiei). Pierzandu-ne credinta pierdem din ratiune. (J.-L. M.)
Recomanda-ne pe retelele de socializare și acumulezi 1 punct
de fidelitate pentru fiecare recomandare (maxim 5 pe zi).
Cumpara acest produs si acumulezi 24 puncte de fidelitate.
Scrie o recenzie si acumulezi 100 puncte de fidelitate.
Punctele de fidelitate acumulate, pot fi folosite la plata comenzilor tale. Detalii aici.
Afla primul cand este reducere de pret la acest produs. Click pe butonul de clopotel.
Pentru informatii sau alte detalii ne poti contacta si pe chat.
In cazul gandirii crestine astazi, credinta si ratiunea nu doar ca se contrazic mai putin ca oricand, dar insasi problema presupusului lor conflict n-are nici un sens si nici macar n-ar trebui sa se puna. Ne putem pierde eventual credinta (cum suna aceasta ciudata expresie pe care am mostenit-o), dar cu siguranta nu pentru ca am castigat in ratiune. S-ar putea sa pierdem din credinta tocmai pentru ca ne imaginam ratiunea incapabila sa inteleaga o parte — si inca o parte decisiva, chiar cea mai decisiva — din ceea ce viata noastra ne face sa experimentam. Foarte repede cedam: ratiunea nu intelege totul, suntem nevoiti sa admitem spatii imense care ne raman de neinteles si irationale, pe care le abandonam credintei si parerii; si foarte repede renuntam definitiv sa mai gandim ceea ce am alungat deja din campul sensibilului. Din acest somn al ratiunii se ivesc atunci cosmaruri — ideologice. Prea repede socotita ca venind de la sine si cu totul naturala, separatia intre credinta si ratiune se naste astfel intai dintr-un deficit de rationalitate, dintr-o capitulare fara lupta a ratiunii inaintea a ceea ce e presupus de negandit. Dar daca nu ne pierdem credinta dintr-un exces de practica a rationalitatii, s-ar putea, din contra, sa ne pierdem adeseori din rationalitate pentru ca excludem prea repede credinta si domeniul pe care ea il deschide, cel al Revelatiei). Pierzandu-ne credinta pierdem din ratiune. (J.-L. M.)
Titular al catedrei de metafizica la Sorbona si profesor la Chicago, Jean-Luc Marion a fost ales pe 6 noiembrie 2008 in Academia Franceza in locul lasat liber prin decesul cardinalului Jean-Marie Lustiger. Cofondator al revistei teologice internationale Communio, indruma la Presses Universitaires de France colectia „Epimethee”.
Cuprins
Avertisment
I. Ratiune si credinta, una impreuna cu cealalta
Credinta si ratiunea
Apologia argumentului
Ratiunea formala a infinitului
II. Cine vorbeste aici?
Inalta demnitate a sarmanilor botezati
Slujirea rationalitatii in Biserica
Viitorul catolicismului
III. Ce se poate si ce se arata
La Dumnezeu nimic nu-i imposibil
Fenomenalitatea sfintelor Taine
Transcendenta prin excelenta
IV. Recunoasterea
Recunoasterea Darului
„Atunci L-au recunoscut, iar El S-a facut nevazut”
Sfantul invizibil
ISBN | 978-973-7859-99-0 |
---|---|
Editura | Deisis |
Data aparitiei | 25 iul. 2018 |
Numar de pagini | 244 |
Tip coperta | brosata |
Dimensiune [mm] | 130x200 |
Limba | romana |
Gol
Validate your login
Intră în cont / Cont nou
Intră în contul tău Scriptum și ai acces la toate datele de cont, istoricul comenzilor și punctele de fidelitate.
Dacă încă nu ai un cont, poți să îți faci unul în mai puțin de 2 minute.
Creează un cont nou